Antonio Tabucchi (n. 1943) este în fine accesibil cititorilor nostri prin volumul apărut recent la Ed. UNIVERS si care reuneste două scurte romane: Notturno indiano (1984) si Sostiene Pereira (1994), cele mai expresive scrieri, se pare, si cele mai pretuite de critică, ale autorului italian. Universitar,, portughezist, narator, Tabucchi este traducătorul si exegetul italian cel mai autorizat al operelor lui Fernando Pessoa si Carlo Drumond de Andrade, pasiunea sa pentru idiomul lusitan probându-se în romanul scris direct în portugheză Recviem (1992). Călătoria în interstitiile acestei limbi romanice se adaugă celor câteva mituri în jurul cărora pivotează constructiile sale narative: pelerinajul de identificare a dublului, jocul reversului sau al răsturnării de perspectivă gen "Micul Gatsby", simetrică antiteză la fitzgeraldianul "Marele Gatsby", pluritatea eului ca o perenă competitie. Nocturnă indiană, impecabil tradusă de Adina Teodorescu, este o partitură în trei părti si douăsprezece capitole, o "long short story" a naratorului-protagonist de-a lungul unui itinerar indian (Bombay, Madras, Mangalore, Goa), fabulos si în acelasi timp meticulos abordat conform unui ghid britanic semiserios de "supravietuire pentru călători". Britanică de altfel ni se pare si relatarea nonsalantă a promiscuitătii si abjectiei gen "curtea miracolelor" ofeite de India cea de uz intern. Ca si cum ar consemna o fatalitate de-a lungul căreia se reconstituie fragmente dintr-un misterios destin, al acelor locuri si figuri încifrate dar si al vietii sale profunde, naratorul se initiază printr-un fel de anchetă-confruntare cu o seamă de personaje ce l-au cunoscut pe Xavier. Un portughez rătăcit în India, ale cărui urme în mare parte sterse sau contradictorii, slujesc ca pretext de portretizare a spiritului indian, fie că este vorba de o serafică prostituată, fie de medicul