Eclipsa a pus televiziunile in fata unei mari provocari: cum sa prezinte un fenomen natural, care, deh, este cam la fel peste tot, intr-o maniera originala, particularizanta. In mod surprinzator, cele patru posturi nationale au raspuns provocarii fara preocupari revolutionare - adica fiecare in stilul propriu: Antena 1 - popular-patetic, PRO TV - spectacular-narcisist, TVR1 - scortos-pedant, Prima TV - cum a dat Dumnezeu. Dincolo de aceasta, televiziunile nu s-au sfiit sa semene intre ele, sa se copie in programe obositor de lungi si de terne. Iata exemplul cel mai frapant. Vremea proasta, necesitatea procurarii ochelarilor de protectie, putinatatea zonelor de totala vizibilitate au oferit televiziunilor (in mod automat, ca dupa o reteta universala, din registrul "ideilor de-a gata") un mesaj tip pe pe care nu s-au ferit sa-l colporteze chiar in forma bruta, fara nici un adaos particularizant: "La televizor vedeti eclipsa cel mai bine, in cele mai sigure conditii, comod si, mai ales, din mai multe locuri deodata". Stereoscopie, hiper-vizualitate, ubicuitate - iata functiile "supra" pe care si le-au asumat televiziunile, care erau in acelasi timp in Marea Britanie, Ungaria, la Timisoara, Rimnicu-Vilcea si Bucuresti. Stringenta multiplicarii a produs un fenomen la fel de supra-natural ca eclipsa: PRO-TV, televiziunea "unica", "ireproductibila", s-a dublat, manifestindu-se si sub forma unui timid PRO TV 2, la fel de neajutorat ca TVR 2. Eclipsa este un fenomen prin excelenta mediatic. Ea nu poate fi perceputa decit mediat: fie prin intermediul faimosilor ochelari, fie, "cu mai multe avantaje", prin lentila televizorului. Surprinde, deci, ca televiziunile au exercitat medierea in mod mecanic, pasiv, liniar, fara amprenta exceptionalului propriu (altul decit exceptionalul natural). Singura care a incercat sa iasa din hora a fost - cine alta? - PRO TV, care a rezervat orfa