In ciuda ascensiunii continue in sondaje din ultima vreme, PDSR este partidul care, dintre cele majore din Romanie, structural, are cele mai multe si mai profunde probleme, care ii pot pune cu totul existenta sub semnul intrebarii. Nici un alt mare partid nu este atit de putin pregatit ca PDSR sa accepte si sa isi asume caracteristicile lumii economice si politice moderne in care, vrind nevrind, Romania are sa intre. Singura sa ratiune de a mai exista este esecul actualei puteri in a reforma economia. Pe de o parte, pentru ca esecul, spre deosebire de un succes care ar fi fost posibil, nu a eclipsat mesajul duplicitar si ambiguu al PDSR, ameliorind chiar imaginea faptelor acestui partid in timpul propriei guvernari. Pe de alta parte, pentru ca esecul reformei economice, daca va fi complet, prevalind de la distanta asupra realizarilor, va conserva acele structuri de putere economica de care PDSR a depins atit de mult pina in 1996 si fara care, din neputinta de a se schimba, depinde inca. Salvarea a cit de mult se mai poate din aceste structuri este un obiectiv vital pentru partidul lui Ion Iliescu. Rezulta ca atacul frontal asupra institutiilor care au vocatia de a le distruge trebuie sa constituie focarul mesajului politic al partidului. Aceste institutii sint reprezentate de FPS, in interiorul tarii si de FMI, in afara ei. Atacul impotriva FPS face parte din arsenalul de descurajare-intimidare initiat de Miron Mitrea cu prilejul actiunii "puscarii pentru taranisti". Efectuat de Adrian Nastase, perceput ca liderul luminat al PDSR, atacul asupra FPS nu este mai putin dur, demonstrind cit de vitala este pentru partid zestrea pe care Radu Sirbu indrazneste sa o vinda rapid si la pretul pietei. "Sa nu-si inchipuie cumva directorii FPS, care praduiesc in clipa de fata in favoarea clientelei politice a actualei puteri tot ce inseamna industrie romaneasca, ca nu se va pune