E uimitor cît de valabile pot fi unele scrieri despre fenomenul Gulagului, dacă autorul a gîndit matur si pătrunzător despre trăsăturile esentiale ale chestiunii. Din această categorie fac parte vestitul 1984 al lui Orwel si Gîndirea captivă a lui Czeslaw Milosz, în sfîrsit tradusă în româneste la Editura Humanitas. Laureatul premiului Nobel din 1980, Milosz e, acum, un venerabil scriitor de 88 ani (născut în 1911), cu o prodigioasă operă literară romanescă si eseistică. E fiul unei familii dintre care tatăl era lituanian si mama poloneză. Acest binom originar l-a marcat profund. Copilăria a petre-cut-o - frecventînd, apoi, liceul si universitatea - la Vilnius. A si debutat, ca poet, la Vilnius, primind în 1936, primul său premiu literar. După o bursă de cîtiva ani la Paris, din 1937 se stabileste la Varsovia, unde l-a găsit ocupatia germană din 1939-1940. Aici va scrie versuri împotriva ocupantului (Cîntecul independentei). Nu fusese pînă acum nici nationalist antisemit, nici comunist. Dar, ca alti scriitori si intelectuali, acum, în 1945-1946, trăia drama optiunii tragice. Fostul guvern polonez în exil la Londra, cel ce ordonase răzvrătirea Varsoviei în primăvara lui 1945, în speranta că, la intrarea trupelor sovietice în capitala tării, aici va exista o autoritate legală, esuase în încercarea sa. Si asta pentru că, întelegînd strategia polonezilor, trupele sovietice s-au oprit la Vistula, privind aproape cum nemtii, timp de două luni, au tansformat capitala Poloniei într-un morman de ruine, pierzîndu-si viata, în acest timp, peste două sute de mii de polonezi. Trupele sovietice au intrat în Varsovia si, în general, în Polonia, instalînd aici guvernul comunist pregătit încă în URSS si stiind bine că, potrivit întelegerii cu aliatii occidentali (Anglia si SUA), tara aceasta ca si întreg Estul Europei, intra în zona lor de influentă. Drama optiunii, de care pomeneam