Cercetător foarte avizat, Iordan Datcu a publicat în 1979 (împreună cu Sabina Stroescu) Dictionarul folcloristilor. Folclor literar românesc, urmat în 1983 de un al doilea volum, de astă dată, semnat numai de el, Dictionarul folcloristilor. Folclor muzical, coregrafic si literar românesc. În timp, el a realizat numeroase portrete de folcloristi. În noul dictionar a inclus doar pe cercetătorii culturii populare spirituale, adică pe aceia care au alcătuit culegeri sau au scris despre folclorul literar si muzical, despre obiceiuri si jocuri populare. Din opera complexă privind si civilizatia materială a unor specialisti (etnografi, sociologi, geografi etc.), precum Traian Herseni, S. Mehedinti, H.H. Stahl, Romulus Vuia, Romulus Vulcănescu s.a. n-a fost retinută decât opera lor privind cultura populară. Dictionarul nu cuprinde numai personalităti, ci si pe acei mărunti si anonimi intelectuali ai satelor, care au răspuns la chestionarele lui Hasdeu, N. Densusianu, Th.D. Sperantia. Editia de fată este revăzută si mult adăugită. Fată de primele două volume amintite, care contineau 475 articole, acesta însumează aproape 800. Lucrarea e însotită de o cuprinzătoare Bibliografie generală.

Dacă facem abstractie de Dimitrie Cantemir, considerat drept părintele etnografiei si folcloristicii românesti, ctitorul ei cu adevărat, în epoca modernă, este V. Alecsandri, autorul primei culegeri de folclor din istoria culturii române, Balade (Cântece bătrânesti) 1852, 1853, care vor fi mult întregite în de toti cunoscuta Poezii populare ale Românilor (1866), apreciată aproape concomitent în străinătate. Poetul de la Mircesti a pus în circulatie în toate tinuturile locuite de români capodoperele Miorita si Mesterul Manole si a dat un studiu fundamental, Românii si poezia lor, în care acordă o mare importantă baladelor. Se stie că Alecsandri a intervenit copios în