Stimate Domnule Nicolae Manolescu,

Cu speranta că rândurile de fată nu fac parte dintr-o defulare personală, ci că ele oglindesc un sentiment de disconfort cvasigeneral al scriitorilor si al autorilor de astăzi, Vă rog să înserati textul de mai jos în cuprinsul revistei România Literară.

În ultimul timp apar tot mai multe fragmente de jurnal intim (?) ale unor personalităti în viată. Dacă imediat după decembrie ^89 acele însemnări se constituiau în dovada unor nemultumiri si frustrări din perioada dictaturii, acum se publică tot mai multe consemnări din 1995, ^96 sau ^98, iar continutul lor intim (?) nu diferă în foarte mare măsură de cele ce au fost scrise (probabil) sub frica de a nu fi descoperite de cine nu trebuia. Mai în toate acele file, autorii se dovedesc a fi profund nemultumiti de colegii lor de breaslă, ecourile nemultumirilor semănând izbitor cu niste delatiuni. Pentru că, dacă înainte de decembrie ^89 era greu de presupus că multe asemenea file vor avea sansa (?) de a fi tipărite, acum jurnalul intim (?) - mai ales cel apartinând unui trecut foarte apropiat - este evident că (si) pentru public a fost conceput. Nu mai putin interesant pentru sociologia culturii apare cuprinsul nemultumirilor privitoare la confrati: de obicei, nu probleme grave de principiu îi deranjează pe autori, ci faptul că X s-a dovedit un personaj nerecunoscător, că Y si-a dat arama pe fată, că Z este de o insistentă cu totul nepotrivită. Toate acestea, bineînteles, fată de autorul jurnalului. În rest, predomină observatii în legătură cu trecutul colaborationist al unuia sau altuia, trecut - uneori - dedus doar umoral. (Este ciudat cum Ilya Ehrenburg, un recunoscut personaj important din structura stalinistă, în cea mai bună carte a sa, Oameni, ani, viată, vorbeste deosebit de frumos despre toate figurile epocii sale - dintre care multe au plă