Cum ti se poate face lehamite de un eveniment înainte ca el să se producă? Ajunge, pentru asta, ca un post de televiziune să-i facă publicitate, la noi, cu maximum de insistentă.

Eclipsa, ca să încep cu ea, s-a transformat, treptat, dintr-un eveniment într-un antieveniment, cel putin din punctul meu de vedere, care am văzut o eclipsă în copilărie. Era un februarie cald si de pe urma eclipsei m-am ales cu o jucărie de tablă pe care as putea s-o descriu mult mai precis decît amintirile mele despre eclipsă. Adultii, inclusiv părintii mei, n-aveau ochelari speciali cu care să nu-si primejduiască ochii uitîndu-se la Soare cu ce apucaseră, eclipsa era o curiozitate si nimic în plus. Altele erau evenimentele pe care le asteptau părintii mei si nu se mai întîmplau. Nu intru în detalii.

Toate tîmpeniile posibile care pot scămosa o eclipsă, dar mai cu seamă anunturile care îti spun că vei putea urmări eclipsa numai de la cutare post de televiziune, anunturi repetate de-a dreptul obsedant, îmi amintesc de politica televiziunii unice de pînă în ^90, cînd era vorba de vreo zi aniversară a celor doi care eclipsau toată România.

E bizar că lumea a uitat ce se întîmpla în România de ziua ei si de ziua lui, dar bombardarea obsedantă cu evenimentul de azi pare croită pe acelasi tip de a face televiziune ca pînă în ^89, cînd indiferent despre ce ar fi fost vorba, tot la familia Ceausescu se ajungea.

Eclipsa a fost tot un fel de a metamorfoza orice în altceva, adică din întîmplări curente în explicarea lor cu ajutorul eclipsei. Acelasi spirit găunos necritic, care putea găsi circumstante atenuante pe vremea ceausismului, se răsfată azi la diverse posturi de televiziune, cu aerul totalei libertăti. As zice, chiar, că spiritul totalitar, cel care pe vremea lui Ceausescu era privit cu oarecare retinere de mai toată lumea - mai putin de eroii