În Chisinău, pe strada Bucuresti, colt cu Tighina, există o clădire albă. Pe ea, cu litere aurii, scrie Reabilitolog. Policlinica respectivă se ocupă, înteleg, cu diverse reabilitări, puneri într-una si aceeasi bucată initială a unor oameni pe care boli de toate felurile sînt pe cale sau deja i-au rupt (la figurat, fireste) fără milă în bucăti, ce nu mai vor să functioneze cum se cuvine. Cum s-ar zice în comentariile politice românesti, tratează tot felul de disfunctii. Cred că profesiunea de reabilitolog se manifestă din ce în ce mai vizibil si pe tusa (bine remunerată uneori) din jurul arenei politice românesti, asa încît meseria de profetolog lansată de dl Silviu Brucan începe să fie concurată serios. Si chiar dinăuntrul ei, fiindcă majoritatea reabilitologilor apar din mijlocul scolii de profetologi patronată, încă, spiritual de prima eminentă cenusie a FSN-ului.
Nu începuseră încă nesfîrsitele chinuri ale tranzitiei, si primii reabilitologi îsi făcuseră deja aparitia. Lor le datorăm acel stupefiant "Era mai bine înainte", asa cum tot lor trebuie să le multumim pentru florile puse pe mormintele (atît de profesionist si de adînc săpate de echipa de geologi "anti-teroristi" ai domnului Gelu Voican-Voiculescu) sotilor Elena si Nicolae Ceausescu. Au urmat alti reabilitologi (sau era vorba tot de primii?), pusi pe repunerea în drepturi a maresalului Ion Antonescu, căruia asemenea depanatori politici nu s-au multumit doar să-i recunoască merite, ci s-au grăbit să-i justifice (încercînd, astfel, să-l absolve) acte si hotărîri ce nu pot fi justificate în nici un chip. Alti reabilitologi si-au încercat mîna cu Garda de Fier, ceea ce a determinat elanul altor colegi de meserie să înceapă reabilitarea febrilă a comunismului, care n-ar fi fost asa de rău dacă Cutare si Cutărică nu i-ar fi compromis idealurile. Înainte de '89, conveniserăm aproape c