De ziua lui Bill Clinton, opozitia sirba a organizat, la Belgrad, cel mai mare miting anti-Milosevici de la sfirsitul razboiului NATO-Iugoslavia. Coincidenta, invocata de regimul de la Belgrad in defavoarea opozitiei, considerata o data in plus drept "agent" al SUA si al NATO, nu pare, intr-adevar, deloc intimplatoare. Desi a avut loc de ziua lui Clinton, mitingul de la Belgrad precede cu o zi aniversarea nasterii lui Milosevici. Participarea a fost peste asteptarile organizatorilor, avind in vedere faptul ca mitingurile opozitiei organizate in ultimul timp in diverse orase ale Serbiei s-au bucurat de o prezenta populara destul de redusa. Daca populatia belgradeana, prin participarea ei numeroasa, pare sa fi infirmat temerile opozitiei, nu acelasi lucru se poate spune despre chiar opozitia insasi. Un sondaj de opinie realizat recent in mediul urban indica o ascensiune evidenta a formatiunilor de opozitie in defavoarea partidului si aliatilor lui Milosevici. Cu toate rezervele de rigoare, se poate afirma ca steaua lui Milosevici si a regimului sau se indreapta ireversibil spre apus. Numai ca tocmai acest lucru pare sa dea peste cap ratiunea celor care ar putea si ar trebui sa-i ia locul. Dincolo de succesul la public, mitingul de la Belgrad a aratat, in cel mai inalt grad, confuzia si divizarea care exista la ora actuala in tabara celor care vor, dintr-un motiv sau altul, schimbarea lui Milosevici. De-o parte se afla Vuk Draskovici, liderul carismatic al Miscarii pentru Reinnoirea Serbiei, de cealalta - noua vedeta a opozitiei, Zoran Djindjici, liderul Partidului Democrat, membru al nou infiintatei Aliante pentru Schimbare. Ambii isi disputa suprematia asupra unei miscari menite, teoretic, sa-l debarce pe Milosevici, in conditiile in care nici o parte, nici cealalta nu stie inca cum s-ar putea realiza intr-adevar acest lucru. Privite din afara, cele doua parti par mai