Amintindu-mi de o cunoscuta carte de poesie a unui bun prieten de prin partile Neamtului, ma gandesc sa deschid aceasta cronica cu gandul la proza.
"Cu putin timp inaintea coborarii extraterestilor printre noi" este titlul unui roman, semnat Lucian Dan Teodorovici, un tanar al Iasului, surprins de lumea de acum si de propria-i constiinta, in viata pe care o traversam fara nici un fel de solidaritate. Mai multe lucruri nu cred ca as putea spune despre autor, departe fiind de mine gandul ca mi-ar fi la indemana cartea. Desi, pentru cele 120 de pagini, ingrijite de tanara editura Outopos, ar putea exista ciudata impresie ca s-ar putea spune ceva. inca mirosind a tus tipografic, volumul este deocamdata departe de intelesurile mele finale, dar faptul ca mi-a placut, ramane stabilit de pe acum. Mai mult decat cartea, mi-a placut, insa, ideea. Simpla idee, asumata oarecum cu tragism, ca la Iasi se mai poate scrie proza. Ultimii ani nu ne-au bucurat cu asemenea evenimente, decat foarte rar, si uneori inexpresiv. Cetate a poeziei, si din belsug a criticii si eseisticii literare, Iasul se mai lamenteaza inca in substanta acestora, pe care, desi le are mai mult decat oricare alt loc al planetei, nu le poate folosi pentru o definitie ultima. Trebuie inteles ca Iasului ii lipsesc "proza indesata", povestea, naratiunea si locul mirarilor. " Noua poema romana", a lui Serban Alexandru, sau "Milionarul de la marginea imperiului", de Constantin Dram (ca sa citez din memoria cea mai recenta) nu pot sa faca serviciul pe care il cere comunitatea culturala a Iasului; si nici ultima carte a lui Lucian Dan Teodorovici. insa, aceasta ultima carte citata aduce banala raza de speranta pe care o asteapta cititorii de proza ai urbei. (Oare ce spune cel mai mare prozator, Stelian Baboi?) N-as vrea sa ajung sa spun ca Iasul este o poveste inca nescrisa, pentru ca ar rade de mine amicii
