Andre Camp: As dori sa vorbim despre opera dumneavoastra.
Jorge Luis Borges: Destul de multa lume, in special in Stalele Unite, imi cunoaste "opera" mai bine decit mine. Nu-mi scriu poemele si povestirile decit o singura data, in vreme ce ei le citesc, le recitesc si dobindesc fata de scrierile mele o intimitate pe care eu nu o am. Citind printre rinduri, acestia gasesc mai intotdeauna semnificatii la care eu nu m-am gindit niciodata, care nu sint neaparat false. In ceea ce ma priveste, odata ce am scris ceva, incerc sa-l uit si sa ma gindesc numai la ceea ce va urma.
AC: Aveti vreun motiv pentru care ati scris intotdeauna doar povestiri scurte, nuvele?
JLB: Pot sa va dau doua explicatii. Mai intii, adevaratul motiv cred ca il constituie comoditatea mea. Apoi, imi plac foarte mult nuvelele, iar de romanele mele nu sint prea sigur. Daca ar fi sa dau o lista a celor mai bune carti care au fost scrise, m-as gindi totusi la romane, precum Bouvard et Pecuchet, de Flaubert, la Don Quijote si la multe altele. Mi-e frica insa ca romanul sa nu fie un soi de simulacru. Autorul isi imagineaza o anumita actiune, ce se poate intinde pe trei - patru sute de pagini si apoi se apuca de scris. Ceea ce nu stim este daca aceasta carte "exista" pentru el, asa cum poate exista o nuvela sau un sonet, care au o unitate, in care totul este prezent.
AC: Unde incepe si unde se termina fantasticul?
JLB: As spune ca ceea ce dureaza cel mai putin este realul, ca acest real este intimplarea. Fantasticul reprezinta ceea ce exista dintotdeauna. Daca am privi aceste lucruri din punctul de vedere al timpului, irealul, fantasticul, ar fi mai real. Unamuno spunea ca don Quijote este mai real decit Cervantes insusi. Nu ne gindim la Cervantes decit ca autor al lui Don Quijote, in vreme ce personajul don Quijote continua sa fie o persoana vie pentru noi.
AC: Ce pa
