•"Stii bancul cu 23 august?"
...Aproape ca un chinez (dintr-un alt banc), ma scol la 5 si-mi beau, nu ceaiul: cafeaua. E noapte inca, acum una-doua-trei-patru-cinci-sase saptamini la ora asta puteai sa..., dar ce nu puteai sa faci? Ca era lumina. S-a dus si vara, "cu al ei senin", parafrazez. Nimeni pe strada, rar cite o masina si/sau cite un latrat de ciine "sfisie linistea". Imi desfasor pe masa citeva carti, despre care mi-am propus sa scriu, rasfoiesc un manuscris caruia ar trebui sa-i fac o predoslovie, mai sorb din cafea. Alte subiecte imi bintuie nedeslusite prin cap. De care sa ma leg? Pe foaia alba-alba incep unul, dar il abandonez. Intorc foaia si incep altul, dar nici asta nu se lasa dus. Subiectele temele, motivele, pretextele se lupta intre ele si sint si eu curios sa vad care va avea cistig de cauza.
Sorb din cafea.
A inceput sa se intrezareasca. "De fapt, ce zi e astazi?", ma intreb, asa, intr-o doara. "Cum? 23 august? I-auzi, dom'le, - imi zic - azi e 23 august! Ce-ar fi sa scrii ceva despre 23 au...?" "C'esti copil?" "Cine mai scrie azi despre 23 au...? Vrei sa te faci de ris? Sa te ia cineva in bardaca?" Eu-urile mele sint in plina polemica. Il duc pe unul la baie, pe altul in bucatarie si "eu" ma postez la fereastra cu vedere spre Sararie. S-a luminat deja. Pe la ora asta, acu' 10-11-12... (s.a.m.d.) ani, Sararia gemea de lume, de steaguri, de portrete. Rosii-steagurile. Zimbitoare - portretele. Posomoriti - oamenii, dar festivi, daca se poate pricepe asa ceva. Aici, unde Sararia face colt cu B-dul Independentei, se-adunau o sama de coloane de "oameni ai muncii", se facea prezenta, se numarau steagurile si portretele, se urlau ultimele indicatii si toate lozincile, inaintea "marii demonstratii" prin fata "casei patrate" si a capetelor tuguiate. Copilasi tricolori frematau de nerabdare sa-si faca numarul, sa-nvirta cer
