Secventă de-acum clasică de film american: eroul sau eroina îsi dezvăluie misterele adînci ale eului în fata unui psihiatru (celebrul shrink) capabil să îl sau să o vindece de toate răurile trecutului, si astfel să îi restituie personajului cu pricina un sine captiv în propriile tenebre interioare. De cîte ori nu comentăm răutăcios înclinatia occidentalilor de a pune toate neplăcerile cotidiene pe seama vreunui mal psihologic, căutînd, ca atare, vindecarea în sedinte de terapie psihiatrică. Si de cîte ori nu ne întrebăm, fiecare dintre noi cei trăitori într-o lume mai degrabă dedată confesiunilor adresate fie la întîmplare, vecinului sau vreunui necunoscut oarecare, fie reprimate pe veci în sine, dacă nu cumva ne-ar prinde si nouă bine un shrink. Însă nu răspunsul la această dilemă mă preocupă acum, cît o posibilă legătură pe care o sugerează prezenta psihiatriei, a psihanalizei (cărtile din acest domeniu au invadat după 1990 piata culturală românească, cu toate că e greu uneori de diferentiat textele serioase si autentice de simple apocrife sau mai stiu eu ce compilatii bizare) si a psihologiei în discursul contemporan, asadar între aceste discipline psi si felul în care definim identitatea personală. Legătura e oarecum evidentă: cine sîntem e o chestiune transată, în mare măsură, astăzi, de vocabularul, normele si modelele psihiatriei moderne, nu neapărat în chip evident, cît mai degrabă insiduos strecurat în reflexele noastre cotidiene de gîndire.

Aceasta este ipoteza de la care porneste Nikolas Rose, profesor de sociologie si decan al Facultătii de Stiinte Sociale si Matematice la Goldsmith College, University of London, în cea mai recentă carte a sa, publicată de Cambridge University Press, Inventing Our Selves: Psychology, Power, and Personhood (Inventîndu-ne sinele: psihologie, putere si conceptul de persoană). Am aflat de existenta acestei