La 6 iunie 1999 s-au împlinit 125 de ani de la nasterea lui Charles-Adolphe Cantacuzène. Lumea de azi l-a uitat pe acest personaj atît de "Belle Époque". Se cuvine să ni-l reamintim acum, la 50 de ani de la moarte (împliniti la 8 august) pe acest poet, prieten cu Mallarmé si cu Paul Valéry.
Numele său real este Scarlat Cantacuzino. S-a născut la Bucuresti, la 6 iunie 1874, era fiul lui Adolf Cantacuzino si al Ecaterinei ( născută Iarca). Prin bunicul său Constantin Cantacuzino, caimacam, se trage din alt Constantin, mare postelnic, si din Elina Serban Basarab, din marele vistiernic Adronic, fiul vestitului Mihai "Saitanoglu", întemeietorul dinastiei Cantacuzine pe pămînt românesc, cel care s-a căsătorit, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, cu sora lui Petre Schiopul.
Se naste deci într-o familie aristocratică cu înclinatii intelectuale. Firesc, creste în Franta, unde face studii liceale si apoi facultatea de Drept. Atras de poezia lui Mallarmé, care-i devine prieten, publică primul volum Les sourires glacés, la 22 de ani, în 1896, la recomandarea acestuia. Toate cărtile sale vor fi scrise în limba franceză: Les douleurs cadettes, Paris, 1897, Les chimères en danger, Paris 1898, Cinglons les souvenirs et cinglons les rêves!..., Paris, 1900, Sonnets en petit deuil, Paris, 1901, Litanies et petits états d'âme, Paris, 1902, Remember, Paris, 1903, Les Grâces inemployées, Paris, 1904, L'âme de Monsieur de Nion, Amsterdam, 1905, Poussières et falbales, Paris, 1905, Synthèse attristée de Paris, Paris, 1906, Les Retrouvailles, Paris, 1908, Esprit de Charles-Adolphe Cantacuzène, Amsterdam, 1909, Larmes fouettées, Paris, 1911, Les adorables coincidences, Paris, 1912, Amour de Juliette, Paris, 1913, Apothéoses de météores, Paris, 1913, Mes Brouillards de roses, Paris, 1914, La Rose du centenaire, La haye, 1914, Hypotyposes, aléas et alinéas, Pa
