Cu sau fără Nobelul pentru literatură, în cazul dlui Norman Manea, masinăria de sustinere a autorului a reusit performante uluitoare. Una o mentionează chiar dl Vartic - "premiu(l) american de calitate exceptională" (McArthur). Asa este. Să ne gîndim fie si numai la dl Andrei Codrescu, autor plecat si el din România, stabilit tot în Statele Unite, dar cu mult înaintea dlui Norman Manea. Dl Andrei Codrescu, autor invidiat chiar de americani get-beget pentru engleza sa extrem de vie si de spectaculoasă, se bucură de o audientă incomparabil mai mare în America decît candidatul dlui Ion Vartic la premiul Nobel. Cu toate acestea, din cîte stiu, nici măcar nu a reusit să fie nominalizat vreodată pentru exceptionalul premiu american atribuit pe neasteptate, pe foarte neasteptate dlui Norman Manea. Si asta spune mult despre forta masinăriei de promovare de care dispune colegul nostru Norman Manea. Asa stînd lucrurile, nu văd cum ar putea încurca traditia noastră nenorocită socotelile acestei masinării. Practic, cum ar putea împiedica literatii români - trăitori în tară sau în străinătate - accesul colegului lor Norman Manea la premiul Nobel? Fiindcă simplul fapt că Uniunea Scriitorilor sau ASPRO ar recomanda alti autori decît pe dl Norman Manea nu mi se pare deloc un atac la interesele candidatului dlui Ion Vartic, cu atît mai putin la interesele culturii române, ci dreptul unor asociatii profesionale de a-si prezenta niste optiuni.

O altă performantă demnă de toată stima realizată de colegul nostru Norman Manea este si cooptarea sa, foarte repede după stabilirea în Statele Unite, în corpul profesoral de la Bard College. Cu o engleză mai mult decît sovăielnică, de meserie inginer proiectant/constructii (cum indică un dictionar al scriitorilor români), fără nici un fel de experientă de predare într-o universitate, Domniei sale i s-a oferit un curs d