Starea civilă de la sectorul 6 din Bucureşti, prima sîmbătă de după postul Sfintei Marii. Aglomeraţie mare, ca în orice săptămînă după o perioadă de post. În curte, invitaţii de la diferitele cununii se amestecă între ei. Unii sînt îmbrăcaţi în blue-jeans şi cămaşă, alţii în costume elegante, alţii cu haine cu sclipici şi, pe cît posibil, acoperiţi cu aur, alţii, veniţi de la ţară, stau pe bănci, sprijinind de ei sacoşele pline. Tinerii, mai ales, sînt numai ochi. Ştiu că mai tîrziu este petrecerea, ceea ce înseamnă dans şi posibilitatea unor aventuri. Aşa că, pentru ei, cununia civilă e ca un fel de preludiu pentru ceea ce va urma. Se măsoară, fac primele evaluări şi tentative de intrare în comunicare. Chiar dacă mirii nu au încă rochiile de mireasă - ele - şi costumele de mire - ei -, sînt uşor de recunoscut. Înainte de cununie, e cuplul care pare singur într-o masă de oameni preocupaţi de cum arată, de cine a mai venit şi de cum sînt viitoarele rude. După, e cuplul cel mai hărţuit: nimeni nu vrea să rateze o fotografie singur lîngă noua familie. Starea Civilă pare o fabrică ce produce "celule ale societăţii" pe bandă rulantă. Sînt de ajuns cîte un "da" de fiecare parte, un "vă declar căsătoriţi", două semnături, un sărut şi... alţii la rînd. Asta mai ales atunci cînd într-o zi se oficiază pînă la şaptezeci de căsătorii. Chiar dacă peste tot în Bucureşti este aglomeraţie, la sectorul 6 se pare că sînt cele mai multe cereri. Cel puţin aşa crede Sofia Melinte, conducătoarea Oficiului de Stare Civilă de aici. Ea spune că la ei, spre deosebire de celelalte sectoare, nu se plăteşte taxă pe căsătorie, astfel că tinerii îşi fac vize de flotant şi vin aici. "Mai mult de jumătate sînt de la alte sectoare". Aşa se face că, pentru a te înscrie la căsătorie, trebuie să stai la coadă de cu noaptea, precum altădată la lapte. Asta pentru că actele trebuie depuse înainte cu