Paradoxal, rapida ascensiune a noului prim-ministru de la Moscova, Vladimir Putin, pare a-i linişti pe comentatorii vieţii politice din Rusia. Un om nou este preferabil celor cunoscuţi prin legăturile lor cu unul sau altul dintre clanuri. Un oarecare reviriment economic a dus la clarificarea vieţii politice şi la regruparea forţelor, crede Alexander Adler de la Courrier International (19 august): "Viitoarele alegeri prezidenţiale din toamna anului 2000 polarizează acţiunea a două personalităţi puternice - Lebed şi Lujkov - unul incarnînd cezarismul mişcării democratice, celălalt renaşterea feudalismului teritorial şi naţionalist, în dauna capitalismului troţkist reprezentat de feudalii financiari şi industriali din garda apropiată Kremlinului. Prezenţa lui Putin şi Primakov, ca aliaţi sau ca înlocuitori ai celor doi, demonstrează puterea şi prestigiul KGB-ului, ale Direcţiei răspunzătoare de relaţiile cu lumea, de unde au provenit cei doi: Putin, expert în relaţiile cu Germania, Primakov specialist în cea mai complicată zonă a Orientului. Oricare ar fi aspectele inevitabil comice ale acestui balet, nu ar trebui oare să vedem în el semnele unei vindecări politice, consecinţe ale ameliorărilor economice?" Grupajul publicat de aceeaşi revistă sub titlul "Comploturi, minciuni, corupţie" reproduce articole din presa rusă, dezvăluind scandaluri financiare de proporţii. Ziarele ruseşti cred chiar că numirea procuroarei elveţiene Carla Del Ponte la Tribunalul penal internaţional a avut drept scop îndepărtarea ei de dosarele sensibile ale marilor afaceri ruseşti cu conturi în Elveţia. La fel de spectaculoase sînt şi mişcările din presă. Magnaţii financiari se pregătesc să pună la dispoziţia candidaţilor lor mijloacele necesare unei propagande convingătoare. Kremlinul se amestecă şi el: proprietarul unui post de televiziune, critic la adresa iniţiativelor preşedintelui