23 August - o tacere rau mirositoare. Implinindu-se 55 de ani de la savarsirea actului de la 23 august 1944, ar fi fost normal sa se discute, sa se aniverseze, sa fie improspatata memoria unui popor care, inainte de toate, exceleaza prin uitare. Exceptand publicatiile pentru uzul intelectualilor rafi...
23 August - o tacere rau mirositoare
Implinindu-se 55 de ani de la savarsirea actului de la 23 august 1944, ar fi fost normal sa se discute, sa se aniverseze, sa fie improspatata memoria unui popor care, inainte de toate, exceleaza prin uitare. Exceptand publicatiile pentru uzul intelectualilor rafinati, mass-media a excelat prin tacere. O tacere adanca si - metaforic vorbind - rau mirositoare. Totusi, aceasta tacere nu poate actiona ca o guma, nu poate sterge nici realitatea istorica, nici numele eroului care a realizat-o. Prin actul de la 23 august 1944, al Doilea Razboi Mondial a fost scurtat cu minimum sase luni. Acest act de mare curaj a fost si un act de patriotism sublim: prin el s-a evitat transformarea tarii in teatru de razboi, salvandu-se astfel vietile mai multor milioane de romani. In plus, daca teritoriul Romaniei ar fi fost cucerit de rusi, este putin probabil ca el sa nu fi fost apoi inclus in Urss: era scopul urmarit de Kremlin inca din anul 1918! Privind peste aceasta sumara prezentare a realitatii istorice, tacerea incriminata este lipsita de motivatie. Mister? Nu. Aceasta tacere - mai corect spus cenzura - ascunde de fapt meritele, rangul si drepturile legitime ale autorului "maretului 23 August". Vreme de 45 de ani, comunistii adusi la putere de intelegerile secrete dintre sovietici si aliatii lor anglo-americani, au confiscat atat sensul evenimentului, cat si meritele singurului infaptuitor posibil, conform prerogativelor sale, M. S. Regele Mihai. Vreme de 45 de ani, s-a sarbatorit eliberarea de sub un "jug fascist" inexist
