La temuta-i rubrică din pagina a doua a României literare, "Contrafort", dl Mircea Mihăes îsi încheia nu demult un articol zicînd că întelege "în fine, de ce a falimentat cinematografia românească: pentru că platourile de la Buftea s-au mutat, in corpore, pe scena politică" ("Buftea politică", R.l., nr. 23 crt.). Nu era decît o poantă finală, într-o radiografiere de panopticum satiric a mediilor politice actuale: "un limbaj contemporan cu sămănătorismul si păsunismul", "praf în ochii naivilor" din partea unor "maestri ai eschivei" - "lupi în blană de oaie" s.a.m.d. Curios e însă că, în timp ce în pagina hebdomadarului literar falimentul cinematografiei buftene apare ca un adevăr axiomatic, demn să treacă în proverb, mai nimic din asemenea evidente nu aflăm la rubricile de specialitate si sub semnături asijderea, în alte publicatii culturale ori chiar de profil aplicat. Fiindcă în privinta instantelor publice abilitate - cum ar fi Centrul National al Cinematografiei, înlocuit în 1997 cu Oficiul National, în urma unei legi adoptate de Parlamentul României - nu ne puteam astepta să-si asume răspunderea celor opt-nouă si în curînd zece ani pierduti, de când se putea initia doar o "reformă" standard, ci o refondare a cinematografiei autohtone.

Nici chiar răsunătoarea catastrofă în materie, ultima premieră locală, Triunghiul mortii, nu e înregistrată ca simptom al numitului faliment în singurul săptămînal cultural postbelic care poate afisa, sub titlul adăugit Contemporanul - ideea europeană, continuitatea rubricii de film. Titularul de patru decenii al rubricii afirmă din capul locului, de la primele cuvinte ale textului tipărit în pagina "Cronici de artă": "Ideea realizării" Triunghiului... "este, hotărît lucru, binevenită". Mai mult decît atît: "este cazul să apreciem perseverenta cineastului (Sergiu Nicolaescu - n.n.) de a-si fi sustinut pînă