În 1965 s-a inaugurat la fosta Editură pentru Literatură, de către regretata dnă Emilia St. Milicescu, editia Opere (în colectia "Scriitori români") de Barbu Delavrancea. Editia a avut un ritm excelent în aparitie, încît în 1969 se publicase al cincilea volum. Dificultătile, sub regimul cenzurii totalitarismului, începeau de acum încolo. Pentru că de la al saselea volum începea editarea publicisticii si, apoi, a discursurilor parlamentare si a discursurilor de la întrunirile politice ale marelui orator care a fost Delavrancea. Si aici cenzura opera drastic. Volumele sase si sapte au trecut de cenzură fără mari dificultăti. Marea încercare a fost al optulea volum, continînd discursurile parlamentare. S-a nimerit ca data aparitiei să fie anul 1971, cînd au apărut acele de tristă amintire Teze din iulie, care au semnificat o reîntoarcere la proletcultism. Asa stînd lucrurile, materia celui de-al optulea volum din editie a fost efectiv desfigurată. Unele discursuri au fost crosetate îngrozitor (adică s-au operat multe tăieturi din text, marcate cu crosete), iar altele au fost cu totul eliminate. Si editia a mers înainte, încît în 1979 se încheia cu al zecelea volum, continînd bibliografia si indicele întregii editii. Dar editia nu trebuia lăsată asa, cu oratoria lui Delavrancea hăcuită. Editoarea, dna Emilia St. Milicescu, nonagenară (între timp a decedat) a găsit energia necesară pentru a purcede acum doi ani să realcătuiască materia integrală a celui de-al optulea volum al editiei, pregătindu-l pentru tipar, iar Editura Minerva, de comun acord cu editoarea, s-a decis să reediteze acel volum. Acum realizăm cît de maltratat a fost acel volum, încît din unul vor iesi două, în două părti distincte. Deocamdată, a apărut Partea I continînd discursurile parlamentare rostite de orator în numai doi ani, între noiembrie 1894 si aprilie 1896, urmînd ca celălalt, afla