Care este imaginea intelectualilor în rîndul tinerilor şi cum văd aceştia raporturile dintre intelectuali şi viaţa politică? Ştiu bine că există mai multe răspunsuri şi că nu putem deduce o imagine standard; nu e mai puţin adevărat însă că o serie de prejudecăţi şi locuri comune par a se fi înrădăcinat adînc în conştiinţa colectivă. O confirmare în acest sens mi-a oferit-o propria-mi experienţă profesională. Am ales, pentru un curs special adresat studenţilor din anul IV de la Litere, o temă pe care am considerat-o interesantă şi racordată la actualitate, anume istoria confruntărilor intelectuale din secolul nostru, mai exact a confruntărilor în care, de la afacerea Dreyfus încoace, intelectualii au apărut în prim-plan. La examen le-am cerut să comenteze o afirmaţie a unui scriitor (nu are importanţă numele; oricum, persoană importantă...) care constata, ca o fatalitate, faptul că, orice ar face şi orice ar spune, dacă se amestecă în politică intelectualii vor ieşi întotdeauna prost, riscul cel mai mare fiind acela de a se lăsa păcăliţi şi manipulaţi de către politicieni. Ce s-a putut observa în răspunsurile studenţilor? Mai întîi, o adeziune cvasi-generală la aserţiunea respectivă (emisă, în paranteză fie spus, de un personaj care se lăsase cu voioşie manipulat de stînga comunistă şi, aşa cum au arătat Koch şi alţii, de KGB). Politica, scriau studenţii, trebuie făcută de "profesionişti". Intelectualii n-au cum să fie buni politicieni, mai mult, intrînd în politică ei îşi abandonează vocaţia şi menirea, pierd vremea, se amestecă în treburi la care nu se pricep şi, în ultimă instanţă, se "murdăresc" în contact cu viaţa politică. Aşadar, o imagine a politicii eminamente negativă: spaţiu al corupţiei, al intereselor personale ori de grup, al demagogiei şi al minciunii, sursă de profit material etc., etc. Pe alocuri, o anume vehemenţă grosieră a tonului şi unele t