Pretutindeni în lume a început numărătoarea inversă, ticăitul care ne semnalează că au mai rămas doar cîteva zile dintr-un secol care, în realitate, se va termina abia peste un an. Frenezia sfîrsitului, panica proorocirilor ce asteaptă să se împlinească, nebunia milenaristilor, isteria presimtirilor, simpla curiozitate a plictisitilor, blazarea scepticilor, toate acestea au început însă deja, sînt, mai precis, în plină desfăsurare. Fie că dispretuim sau nu asemenea agitatiuni provocate de venirea anului 2000, sîntem inevitabil afectati de eveniment, de la inconvenienta produsă de supraaglomerarea curselor de avion în preajma fatidicei date de 31 decembrie, pînă la crearea unei adevărate culturi a eshatologicului, de care fără să vrem sîntem influentati. Se fac filme pe această temă a sfîrsitului, se inventează tot felul de gadgets, se lansează zvonuri, si, fără îndoială, se scriu cărti. De la SF-uri minore pînă la sofisticate thrillers psihologice. Însă potentialul cel mai bogat al acestui climat mental în care ne petrecem ultimele (cred că niciodată nu a revenit mai obsesiv termenul acesta în vorbirea noastră) zile ale anului si secolului, mi se pare a fi cel de parodie, de umor involuntar, de comicărie inconstientă. În zăpăceala milenaristă care ne înconjoară, între atîtia profeti sositi să-si reclame drepturile, coplesiti de amenintări si înduiosati de promisiuni, intimidati si totodată ispititi de secolul care vine (de ca si cum în cîteva luni s-ar putea cu adevărat schimba ceva considerabil), pentru aceia care reusesc să îsi păstreze cumpătul si să nu se lase dezgustati sau fie si doar plictititi de pandemoniumul acesta minor, nu se poate să nu devină evidentă imensa bufonerie, colosala comicărie a întregii tevaturi. Dacă am privi cu luare aminte zarva aceasta aiuritoare doar pentru cine o ia în serios, am avea sansa să sărbătorim sosirea anu