Interesează mai putin de ce un operator consumat în mai toate speciile literare ca Marin Mincu a trebuit să participe la un concurs spre a-si prelungi legitimatia de poet; important e că Am visat că visez că sunt înger este un volum de texte poetice ce confirmă iscusinta, rafinamentul si chiar solitudinea unui scriitor total printre poeti, fidel procedurilor si informatiei sale la zi. Fiind si unul dintre exegetii importanti ai momentului, Marin Mincu oferă comentatorului nesperate căi de acces spre textul său, făcându-l inteligibil (pe acesta) si mai inteligent pe acela. Considerând volumul un florilegiu de instantanee provocate dintr-o confesiune ce n-are nimic de-a face cu vocalizele memoriei idilice, retinem cheia de lectură propusă de autor si anume terifiantul curaj al mărturisirii, al deconspirării eului profund, inavuabil, de vreme ce "e un păcat mai mare decât crima să nu pot vorbi în libertate despre mine".
Scene de vârf din anii de formatie până la maturitate, momente de tensiune psihică, morală, intelectuală racordate mereu la contrapunctul erotic, sunt convocate într-un subtil joc interactiv la persoana I a confesiunii si persoana II-a a analistului post-eventum, dar si între Eul tranzitiv al confruntării si Ea, cea din vis sau reală.
Pentru Marin Mincu textul este un intermezzo fără solutie de continuitate, o semantizare indelebilă a actului de a scrie, o decolare din "inertia materiei", zborul suprafiresc al poetului presupunând "o încordare teribilă a mintii anuntată-n urechi cu pocnet sec ca o împuscătură înfundată", urmată de o dematerializare a trupului impur, apt abia acum pentru angelizare. Sursa cognitivă a textului ne este doar zborul ascensional, ci si mersul ca stare de initiere concretă o terapeutică a ochiului, si chiar mersul în copaci; asadar călătoria metamorfotică al cărei agent este l^eroe scomparso. D
