Una dintre pagubele cu adevărat colaterale provocate de sfîrşitul războiului rece ar fi, cred editorii occidentali şi criticii literari profesionalizaţi în acest gen, moartea romanului de spionaj. Nu însă atît pentru că încetarea confruntării dintre cele două blocuri, prin dispariţia unuia dintre ele, ar fi făcut inutil spionajul şi ar fi determinat concedierea în masă a spionilor, cît din cauza unei concurenţe oarecum neprevăzute şi oricum neloaiale: romanele (şi filmele) de spionaj ar fi "bruiate" comercial de memorialistica foştilor spioni. Cu alte cuvinte, ficţiunea îşi dă ori şi-a dat duhul odată cu decesul blocului sovietic, în materie de spionaj, desigur. Nu ştiu dacă este ori nu aşa, nu am competenţa necesară, n-am citit prea multe romane de spionaj (dar pe John Le Carré, mare scriitor!, nu-l cred autor de romane de spionaj), iar în România memoriile foştilor spioni, atîtea cîte sînt, par să nu aibă nici o trecere. De exemplu, eu unul nu am văzut nici o recenzie serioasă despre ultima producţie a fostului/reabilitatului general Ion Mihai Pacepa, Cartea neagră a Securităţii, o carte altminteri fortificată (şi, evident, recomandată) cu nu mai puţin de patru texte însoţitoare, o prefaţă şi trei postfeţe, semnate de importanţi actori ai vieţii publice şi publicistice româneşti (în ordine, Sorin Roşca Stănescu, Dan Pavel, Cornel Dumitrescu, Adrian Severin). Mai mult şi mai vioi s-a scris despre reabilitarea autorului! În fine, asta e situaţiunea, nici spionii nu mai sînt ce-au fost odată, nici memoriile lor nu. Iată însă că ziarul Curentul a avut o neaşteptată iniţiativă, convocînd patru autori să se exprime pe o temă astfel formulată: "Deculpabilizarea serviciilor secrete" (ediţia de luni, 30 august a.c.). Doi din cei patru sînt ziarişti care lucrează pentru programele în limba română ale unor posturi străine de radio, unul e scriitor, cu preocupări public