1. Am început să scriem aceste rînduri într-un început de iulie (1999) atunci cînd, la Sighet, Fundatia Academiei Civice rememora, ca în fiecare an, cu pietate, pe cei care au fost ucisi în temnitele comuniste, pentru că si-au respectat legămîntul fată de cauza poporului român. Memorialul Sighet, initiativele, publicatiile sale - realizări ale celor care l-au înfiintat, doamna Ana Blandiana, domnul Romulus Rusan - merită nu numai o înclinare cucernică în fata jertfelor pentru tară, acolo, aduse cu suferinte si cu viata. Ar fi fost de asteptat, poate, o participare si mai largă a Românilor - a unor autorităti politice, culturale, nationale centrale, chiar si a unor simpli particulari: pentru a onora si a reconstitui, prin memoria dezastrelor - istoria noastră contemporană: Memoria este - cum stă scris pe un volum editat de Alianta Civică - "o formă de justitie".

2. Din păcate, sensul actiunilor de la Sighet pare a fi mai bine descifrat în străinătate, printre Românii cu constiinta patriotică din (ceea ce se numeste, azi) "diasporă" - decît în tară. O participare activă este mai evidentă în judetul si în regiunea Sighetului decît în alte zone ale tării. Pe bună dreptate nu putem să fim decît bucurosi de această initiativă - Fundatia a organizat o "scoală de vară", cursuri de istorie contemporană a României pentru elevi de vîrstă fragedă - sperantele noastre de mîine. Poate că, făcînd să se perinde, printre ei, intelectuali europeni si români de valoare, angajati în cercetările dezastrului comunist în lume si în România - tinerii auditori din scoală vor fi avut ce învăta... Stéphane Courtois, Denis Deletant, Alexandru Zub si altii au fost, fără îndoială, profesori exemplari.

3. Dar ce putin ecou au avut, în mediile de informatie, mai ales în ziare, strădaniile entuziast patriotice de la Sighet! România Liberă a fost - în d