Celor pasionati de istorie nu le poate lipsi din bibliotecă cartea lui Adrian Niculescu "Din exil/ După exil" apărută la Univers în cunoscuta colectie "Recuperări". Este vorba de o culegere de articole ce acoperă activitatea desfăsurată între 1986-1996. Vocea neobosită a exilatului în Italia îsi păstrează autenticitatea chiar si acum la zece ani de la căderea comunismului. Si asta pentru că luciditatea ocupă un loc privilegiat - oricât ar fi fost de "calde", evenimentele erau analizate tot timpul cu sânge rece. De aici puternica impresie de document pretios, veritabil, pe care o ai cu fiecare pagină citită.

Nu toti exilatii stăteau deoparte speriati (si multumiti, în acelasi timp) că au scăpat. Chiar Adrian Niculescu afirmă la un moment dat că inima României bătea prin Europa Liberă, nu în interior, ci peste granite. Acolo se putea afla ce se petrece cu adevărat în tară. Autorul desfăsoară adevărate strategii de informare - o practică obisnuită era aceea de a aduna sârguincios toate materialele despre România apărute în publicatiile din Italia. Problemele concrete sunt pe primul loc: foarte multe cifre apar în articolele lui Adrian Niculescu pentru simplul fapt că vorbesc de la sine - "într-o policlinică de ăginecologie infantilă termometrul înregistra... -9o C ..." Si de aici o avalansă de statistici si de triste recorduri: cea mai mare mortalitate infantilă din Europa, cele mai multe decese la nastere etc.

Marea ruptură reprezentată de revolutia din decembrie ^89 nu schimbă nimic din atitudinea lui Adrian Niculescu. La patru zile după "procesul" celebru el afirma "Cu procesul de Crăciun (nici data nu este inspirată) poporul român a fost jefuit de 25 de ani din istoria sa. S-a comis în primul rând o nedreptate în dauna sa, nu în aceea a lui Ceausescu."

Un pasaj inedit este acela în care autorul "denuntă" compromisurile făcute