Pentru filmul său Lista lui Schindler, Steven Spielberg a filmat în 1993 un episod cu deportarea evreilor din Cracovia. S-au pus atunci pe zidurile oraşului afişe care anunţau că se caută "figuranţi cu profil evreiesc". Există, într-adevăr, un astfel de profil? Sau este vorba de un clişeu? Prin "profil evreiesc" se înţelege, de regulă, aşa-numitul "chip de Silen", adică buze senzuale (de obicei, buza inferioară răsfrîntă) şi, mai ales, nas mare şi coroiat. Iconografia medievală occidentală a excelat în prezentarea caricaturală a evreului. Evident, evreul emblematic era Iuda, al cărui facies concentra toate clişeele fizionomice identitare: nasul mare şi coroiat, buza de jos groasă şi răsfrîntă, exoftalmie, barba ascuţită, părul roşu etc. "Chipul de Silen" al lui Iuda, marcat de grimasă şi reprezentat de regulă din profil, contrasta puternic cu cel frumos al lui Isus, reprezentat din faţă. Trăsăturile îngroşate ale acestui "chip semitic" au supravieţuit ulterior şi în iconografia laică, fie în reprezentările vizuale ale "Jidovului rătăcitor" din secolele XVII-XIX, fie în caricaturile reprezentîndu-i pe "jidani" din presa antisemită a secolelor XIX-XX. Spre deosebire de iconografia occidentală, cea bizantină nu apelează, în cazul evreului, la trăsături fizionomice caricaturale. Marcarea identităţii lui Iuda se face prin acţiunile sale şi nu prin îngroşarea "trăsăturilor semite" ale chipului său. "În arta bizantină - scrie Marcel Dubois - reprezentarea evreului este mai obiectivă, mai corectă şi mai respectuoasă decît aceea utilizată în Europa occidentală. Iconografia bizantină nu decade pînă la nivelul imaginii deformate sau a caricaturii caustice, prin care cel mai adesea sînt exprimate ostracizarea şi ura unei societăţi cu o viziune complet negativă asupra evreului. În iconografia bizantină imaginea evreului este mai mult biblică decît sociologică". Scriitorii