Nihil non-porci-moderni sub sole Fără a fi pervertit de modele de tipul celui lansat de orwelliana fermă a animalelor, dar conştient de popularitatea ce va să-i vină, ba, în plus, pătruns de sentimentul trecerii, un porc cu mare priză la elevii romani din secolul al V-lea (după cum relatează Hieronim) îşi dictează testamentul (intitulat simplu Testamentum porcelli; la urma urmei, de ce n-ar avea şi un testament dacă tot are o poveste?) unui scrib profesionist, dar anonim, el fiind de felul lui analfabet, şi neruşinîndu-se să o recunoască într-o manieră destul de abil porcină (quoniam manu mea scribere non potui). Îndată ce a aflat că este condamnat la moarte de bucătarul Magirus, ceea ce se întîmpla în vremea în care erau consuli nimeni alţii decît Clibanatus şi Piperatus (avem de-a face cu un om, pardon, porc, bine ancorat în meandrele concretului de atunci, asta înseamnă, mai ales, cunoscător de ablative absolute: Clibanato et Piperato consulibus), M. Grunnius Corocotta şi-a concentrat întreaga atenţie asupra devenirii sale post mortem (a se citi porc-moderne): nici o parte din ceea ce va fi fost odată esenţa personalităţii sale copleşitoare nu are o destinaţie neprecizată (ex.: limba le revine celor predispuşi a suferi de logoree). Toţi fanii (amatores) şi sfetnicii (consules) sînt rugaţi insistent (printr-o completivă conjunctivală: rogo ut...) să se ocupe cu cea mai mare grijă (...bene faciatis) de rămăşiţele sale pămînteşti, recurgînd la condimentarea (reformulez, îmbălsămarea) obişnuit-delikátt-abundentă, astfel încît viitorul răposat să fie pomenit în veci (ut nomen meum in sempiternum nominetur), şi, la o adică, uşor de recondiţionat şi de repus în drepturi, ca în vremuri curat porc-moderne ca acestea.

Ştefania FERCHRDĂU

studentă, Bucureşti P.S. Cu admiraţie pentru întreaga redacţie a Dilemei şi cu o slăbiciune specială pentru domnul Mircea