Uneori, sărăcia îndeamnă chiar spirite nevinovate să vînture evantaiul aşa ziselor virtuţi ale comunismului, printre acestea figurînd la loc de cinste asistenţa medicală gratuită pentru tot poporul drept muncitor. Binecunoscutul refren "Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu" înglobează adesea şi sănătatea, unul dintre cele mai oropsite domenii din epoca de aur. Uitarea, o ştergere normală a amintirilor, capătă la nivel naţional dimensiunile unei molime care se întinde ca pata de ulei, cuprinzînd generaţii trecute prin anii grei ai comunismului şi care, paradoxal, afirmă astăzi ca pe-atunci era mai bine... chiar şi în sănătate! Dacă pentru foştii demnitari şi familiile lor, clienţi pe viaţă ai celebrului spital Elias, un asemenea regret ar fi de înţeles, culmea este că oameni obişnuiţi, cei care au avut parte cu adevărat numai de salam cu soia, îşi exprimă aceeaşi părere. Minciuna de stat, cea care ne făcuse proprietari pe fabrici şi uzine, pe care le stăpîneam cu demnitatea unor nobili scăpătaţi - murind de foame, a făcut din sistemul sanitar scena unei farse avînd ca lozincă grija pentru om. Amintiţi-vă măcar de seringile de sticlă, - de campaniile de vaccinare în care pentru zeci de copii se folosea aceeaşi seringă înlocuindu-se doar acul, avînd drept urmare numărul crescut de hepatite şi ciroze -, de lipsa instrumentarului, a cîmpurilor operatorii, de sălile de operaţie, fără aer condiţionat, de lipsa medicamentelor vitale, antibiotice, citostatice, de frigul din spitale... Sînt numai cîteva instantanee ale unei medicini gratuite, imagini pierdute undeva în memoria celor care astăzi reclamă superioritatea vechiului sistem. Se pare că s-a uitat cafeaua şi Kentul care completau veniturile medicilor, sau că, de exemplu, în '89 pentru o naştere asistată de medic într-o clinică din capitală se dădeau 1600 de lei, la un salariu în jur de 2000 de lei lunar. Nu se m