Care reformă? Este lucru bine cunoscut că armata română este parte integrantă din societatea română şi ca urmare suferă de aceleaşi metehne ca şi aceasta. Atît de mult trîmbiţata reformă de pînă acum din armată a constat de fapt în schimbarea titulaturii unor structuri (divizia a devenit corp de armată, regimentul - brigadă etc.), s-au făcut unele resubordonări, s-au desfiinţat unele structuri şi unităţi şi a fost disponibilizată la cerere o serie de cadre prin Ordonanţa nr. 7. De asemenea, s-a produs o deschidere către armatele occidentale, au avut loc multe schimburi de experienţă, acţiuni comune, cursuri în străinătate şi altele. Nu spun că toate acestea nu reprezintă nimic, dar personal consider că reforma în armată înseamnă mult mai mult şi că această reformă se va termina cu reforma întregii societăţi. Să o luăm pe rînd: 1. Există în societatea românească un haos legislativ, legi peste legi, ordonanţe peste ordonanţe etc. Acelaşi lucru se întîmplă şi în armată. Plecînd de la faptul că nu există încă o doctrină naţională de apărare, multe regulamente sînt dinainte de anul 1989, iar cele nou apărute se contrazic şi sînt incomplete. De ce se întîmplă aşa? Pentru că un general (şef mare) pleacă într-o vizită în Germania. Acolo a fost impresionat de o anumită problemă, vine înapoi şi îşi pune subordonaţii la treabă şi scoate un regulament. Un alt general pleacă în SUA, unde vede altceva interesant şi scoate şi el un regulament, pe altă linie este adevărat, dar care nu se loveşte deloc cu primul şi aşa mai departe. Datorită acestui fenomen, au apărut tot felul de regulamente şi instrucţiuni, unele încă în proiect, care încearcă să le îmbine pe cele ale NATO cu cele româneşti şi care nu duc la nimic bun. Turcii cînd au intrat în NATO au adoptat toată legislaţia militară a SUA şi au zis că dacă la americani merge, trebuie să meargă şi la ei, şi acum merge. 2. Ex