Internetul reprezintă (alături de televiziune) cel mai important suport pe care se poate manifesta cultura postmodernă. Cultura postmodernă, adică cea care înglobează, pe lîngă spaţiul cultural tradiţional, zone noi, neomologate pînă acum ca fapte culturale. O cultură în care dispar noţiunile de centru şi margine. O cultură la baza căreia stă o atitudine democratică, în cel mai larg sens al cuvîntului. Internetul este imaginea în oglindă, dublul, reflexul virtual al lumii în care trăim. Prin urmare, pe Internet vom găsi TOTUL (de aici nenumăratele cazuri de indivizi care optează pentru această lume, care ajung să trăiască aproape exclusiv, fără să mai pretindă altceva, în spaţiul virtual - dar totalizator şi suficient - al Internetului). Din punctul de vedere al culturii tradiţionale, prin Internet putem avea acces la marile biblioteci ale lumii, la apariţii editoriale, la reviste de cultură, la site-uri ale unor scriitori, compozitori sau artişti plastici care ne oferă cele mai reprezentative creaţii ale lor, la site-uri dedicate unor filme etc. În sens larg, însă, totul de pe Internet este cultură, adică produs al spiritului uman (pornind de la mai vechea distincţie dintre cultură şi natură). Cultură sînt şi jocurile pe calculator şi chat-room-urile şi chiar şi site-urile porno. Unele dintre ele sînt chiar fapte artistice. Tot acest produs cultural multiplu şi divers este oferit de către Internet fără nici o diferenţiere. În acest sens, Internetul poate fi socotit una din efigiile postmodernismului. Nu există loc privilegiat pe Internet. Pot fi accesate la fel de uşor şi Biblioteca Congresului şi nu ştiu ce reţea de jocuri on-line. În acest spaţiu, cultura elitistă nu mai poartă nici o marcă diferenţiatoare, ea se află, pe acelaşi nivel, alături de celelalte produse culturale, de multe ori detestate de către fundamentaliştii culturii tradiţionale. Internetul