(...) În anii '70 şi într-un roman de Kundera, un mecanic auto povesteşte: "În Piaţa Václav din Praga vomită un tip. Un altul, aflat în trecere pe-acolo, îl priveşte şi, clătinînd din cap, întristat, îi spune: de-aţi şti cît de bine vă înţeleg..." În 1990, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, o serie de intelectuali, personalităţi publice, numeroşi studenţi, alţi tineri, atinşi de o greaţă epidemică, mai ales după alegerile din mai, s-au adunat spre a-şi face cunoscută lumii boala. Mai erau, în ţară, oameni cărora le venea să vomite, dar cei mai mulţi aveau stomacul tare. Erau sănătoşi. Sau credeau că sînt. Cei mai sănătoşi, cei cu lămpaşele, au venit să cureţe focarul de infecţie aşa cum s-au priceput, aplicînd un tratament empiric, cu mijloace specifice, tradiţionale, în ideea, mai veche: "bătaia e ruptă din rai". < p>
Medicii i-au îndrumat la faţa locului, le-au mulţumit pentru participare, negînd însă că ei ar fi prescris tratamentul. Tinerii şi-au dus greaţa acasă. Unii au încercat să-şi găsească singuri leac. În funcţie de posibilităţi, imaginaţie, cunoştinţe, limbi străine ştiute, au început să se trateze cu... Canada, Italia, Germania, SUA. Şi aşa mai departe. Eu mi-am dus boala pe picioare aşteptînd 6 ani pînă cînd cei cu vărsături au devenit majoritari. Medicii au fost schimbaţi. Greaţa mi-a trecut. Dar, după o scurtă perioadă de euforie, am început să mă sufoc. Mai mulţi prieteni, cu aceleaşi simptome, susţin că trece tot cu Canada, Italia, Germania, SUA. Că altă scăpare nu-i. Eu mai sper. Cu drag, Cornel M. UNGUREANU
(...) În anii '70 şi într-un roman de Kundera, un mecanic auto povesteşte: "În Piaţa Václav din Praga vomită un tip. Un altul, aflat în trecere pe-acolo, îl priveşte şi, clătinînd din cap, întristat, îi spune: de-aţi şti cît de bine vă înţeleg..." În 1990, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, o serie de intelectuali, pers
