Identitatea personală si travaliul păstrării ei intacte dincolo de eroziunile produse de împrejurări si de contactul cu o alteritate adeseori ostilă, travestiul, ascunderea si dezvăluirea sinelui în fata lumii, reprezintă pilonii centrali ai problematicii celor mai multe dintre romanele lui Milan Kundera. În ultima carte a scriitorului, L'Identité (apărută la Gallimard în 1998 si tradusă în acelasi an în limba engleză, iar de curînd scoasă pe piata americană si în varianta mai ieftină, paperback, într-o traducere din păcate mult sub valoarea originalului francez), constructia Sinelui în raport cu Celălalt devine preocuparea centrală, abordată în contextul unei alte problematici recurente la Kundera, cuplul si dialectica amoroasă. Personajele principale sînt un bărbat si o femeie, Jean Marc si Chantal, necăsătoriti, dar care duc, cu toate acestea, viata unei perechi oficiale, amenintată si ea, ca în cazul multor cupluri căsătorite, de monotonie si lentă îndepărtare a partenerilor unul de celălalt. Ceea ce îi desparte, de la bun început, pe protagonistii acestei povesti de iubire, este faptul că fiecare dintre ei are o obsesie, temere pe care celălalt fie nici nu o cunoaste initial, fie nu o împărtăseste, si mai cu seamă nu o poate întelege. Chantal e preocupată de faptul că nu mai atrage privirile bărbatilor pe stradă, că si-a pierdut farmecul feminin. Jean Marc, la rîndul lui, e chinuit de spaima că într-o bună zi nu îsi va mai recunoaste iubita, că figura ei va deveni străină si insignifiantă, de ca si cum o necunoscută urîtă, sau pur si simplu oarecare, ar putea-o substitui pe femeia de care e îndrăgostit. Aprehensiunile celor doi pot fi socotite ridicole, neîntemeiate, sau chiar frivole în cazul femeii, dacă între ele nu ar exista o legătură subtilă. Prin tulburarea ei că nu mai pare să declanseze dorinta altor bărbati, Chantal articulează, de