Spre sfîrsitul primei receptii care a avut loc după alegerile din 1996 , cînd lumea se rărise si noul locatar de la Cotroceni era înconjurat doar de prietenii săi, unul dintre invitati, căruia nu-i venea încă să creadă că Emil (al nostru) a cîstigat cu adevărat alegerile, s-a apropiat de el si i-a spus: ce-ar fi să apară acuma Iliescu si să zică băieti, gluma s-a terminat, e timpul să vă luati jucăriile si să vă duceti la culcare.
Atunci proaspătul ales a rîs, iar cînd ni s-a povestit întîmplarea am rîs si noi. Pentru că nu ne venea încă să credem că suavul Emil chiar reusise să se instaleze în locul temutului său înaintas. Cu atît mai mult cu cît o bună parte din campania sa a fost axată pe promisiunea că, dacă va fi ales, va renunta la resedinta aceea costisitoare si va reduce la limită cheltuielile de pază si protocol. Vrînd - nevrînd, a trebuit să înghitim explicatia care ne-a fost dată si să admitem că tot s-a schimbat ceva în bine dacă la Palatul Cotroceni nu mai cîntă cucuvaia. Fiindcă d-l dr. Nicolae Constantinescu a tinut să ne înstiinteze că nu fusese doar un fel de a spune. Ea chiar pusese stăpînire pe locul acela. Dar, după ce a făcut dumnealui sfestanie si s-a tămîiat vreme de trei ore si jumătate prin toate cotloanele, cîntecul de cobe a dispărut.
La trei ani de la victoria sa, alegerea lui Emil pare să fi fost totusi o glumă. Si încă nu una bună, cum este cea reprodusă mai sus. De aceea, dacă l-ar întreba acum cineva: ce ar fi să vină Iliescu si să zică băieti, gluma s-a terminat (...) n-ar mai rîde. Si n-am mai rîde nici noi. Dacă după adevărata revolutie am ajuns la sapă de lemn si atîtia oameni îsi pun din nou speranta în Iliescu, nu e de rîs, ci de plîns.
Cu toate acestea, cei care ni i-au dăruit pe Emil, pe neuitatul Ciorbea, pe seful SRI-ului, pe primarul Bucurestiului, pe ministrul Culturii etc., etc... s
