Dupa o prima tentativa, in cursul verii, lamentabil esuata, Senatul incearca din nou, zilele acestea, sa reia in discutie legile proprietatii. De ani buni, aceste legi sint cosmarul lumii romanesti, fie ca este vorba de chiriasi, fie de proprietarii de drept. Singurii care au profitat din plin din aceasta perpetua disputa au fost politicienii: unii au facut intens trafic de spaime, iar altii de sperante. Dincolo de toate acestea, problema proprietatii este o mare tema, probabil cea mai importanta, a oricarei culturi politice, la fel de importanta ca si problema libertatii. Ea separa culturile politice de tip democratic/liberal de cele de tip colectivist. Intrunit in sesiune ordinara, de aceasta data, Senatul are acum posibilitatea de a pune punct unei aminari scandaloase, dupa ce Camera Depuatilor a votat deja aceste legi. Faptul poate insemna sfirsitul comunismului ca sistem juridic. Desi just, principiul Restitutio in integrum este evident utopic. Dar, atit cit este posibil in circumstantele actuale, aceasta restituire este un act reparatoriu, moral, deci, apoi, unul juridic, este vorba in special de a repune in valoare principiul proprietatii sacre si inviolabile ca baza a sistemului institutional si social din Romania, dar si unul cu profunde implicatii economice si sociale, prin puternicul sau mesaj in favoarea ideii de proprietate. Este un fapt limpede ca, fara o cultura a proprietatii, nu vor exista niciodata in mod plenar justitie, economie sau ordine legitima. Aparent, toate fortele politice din Romania se declara in favoarea proprietatii. Totusi, exista cel putin doua grupari de partide care afirma ca vor vota impotriva celor doua legi. La stinga, atit PDSR, PUNR, cit si PRM se declara in favoarea restituirii, dar voteaza impotriva. In mod evident, motivele lor sint mai ales electorale. Problema restituirii a fost sistematic agitata de PDSR ca o forma de le