Povestea deviationistului
Dacă nu se află în tren sau într-o sală de asteptare unde, de plictiseală, citeste totul, pînă si caseta redactională, cititorul de reviste întîi răsfoieste, trece cu privirea peste titluri, semnături, poze si îsi alege textele ce i se par atrăgătoare. În nr. 8 din CONVORBIRI LITERARE, chiar asa desfigurat de greseli de tipar cum e, ca un chip cu bubulite, sînt destule pagini de citit. În primul rînd convorbirile mai mult sau mai putin literare, purtate între scriitori: prima parte din dialogul de la Cernăuti între Vasile Tărăteanu si Vasile Andru, despre satul natal si familia acestuia din urmă, sfîrtecate de granita stalinistă, si interviul luat de Cassian Maria Spiridon lui Dorin Tudoran la Chisinău (de fapt ponderea întregului număr o dau ecourile "Simpozionului literar Bucuresti-Chisinău", la care au participat doar patru scriitori din Bucuresti, pe cînd de la Iasi au fost unsprezece). Spune Dorin Tudoran între altele: "oricît de grei au fost pentru mine acesti ani moldovenesti, experienta pe care mi-au adus-o este extraordinară. Poate că eu însumi nu realizez încă magnitudinea si profunzimea unei asemenea experiente. Mă tulbură, mă înfurie, mă îngretosează superioritatea cu care multi români din România dar si de aiurea se uită la umanitatea moldovenească. Cînd o bucătică de umanitate se uită dispretuitor la altă bucătică de umanitate, ceva e putred. Da, situatia în Moldova este teribil de grea. Da, în Moldova îti vine să-ti iei cîmpii de o sută de ori pe zi. Da, oamenii si multe din demersurile lor sînt aici, de prea multe ori, consternante. Dar ele nu justifică, la nivel de umanitate, repet, această privire arogantă, mai ales că România are ea însăsi motive suficiente să se uite în pămînt."* Semnătura lui Miron Kiropol pe un text aprinde totdeauna pentru Cronicar semnalul de atentie. În acest număr, într-o pagină i
