Ca instrument al comunicării - functie definitorie presupusă explicit si implicit dintotdeauna, indiferent de mod de abordare, de punct de vedere sau de conceptie - limba (ca si comunicarea) este conceptualizată - intuitiv sau stiintific - în esentialitatea ei pozitivă, de liant al vietii sociale, de mijloc de întelegere. Dacă "menirea" ei este neîndoielnic social benefică, utilizarea ei este compatibilă si cu multiple efecte negative, adeseori voite, intentionate, dar, nu de putine ori, si involuntare. Codul lingvistic, prin complexitatea sa, constituie în majoritatea covîrsitoare a cazurilor sursa acestora din urmă.

Competenta lingvistică comună, capacitatea de a recurge la acelasi cod, reprezintă conditia esentială a comunicării lingvistice, recunoscută ca atare dintotdeauna. Mitul "turnului Babel" este un simbol si o confirmare a acestei ancestrale intuitii. Ca si necesitatea din toate timpurile de a recurge, în situatii determinate, la "tălmaci", beneficiar privilegiat al unei competente lingvistice asociind două sau mai multe idiomuri. În conditiile istorice actuale, caracterizate prin multiple si complicate relatii internationale, bilingvismul, nu arareori amintit în legătură cu efectele lui perturbatorii, se revelă - ca si multilingvismul, de altfel - în ipostaza sa benefică. Avantajele pragmatice ale cunoasterii mai multor limbi, ale depăsirii posibilitătilor de comunicare oferite de un unic idiom devin evidente în conditiile oricărui contact social implicînd competente lingvistice diverse.

Transferul de informatie dintr-un cod în altul, de la o limbă la alta nu este totdeauna posibil însă fără distorsiuni si pierderi; formula de mult banalizată, dar mereu actuală, traduttore traditore exprimă această veche constatare de fapt. Fiecare limbă - si e un adevăr de mult cunoscut si recunoscut - se caracterizează printr-o organiza