Cu o promptitudine remarcabila - fata de protestul ex-presedintelui tarii in contra canalului francez TV5 - si, ca sa zicem asa, la cererea tot a dlui Ion Iliescu - personal - Antena 1 a difuzat cu mult tam-tam, filmul "Fratele tradat", o pelicula despre care s-a spus ca este un fel de atac la demnitatea si mindria nationala. La semnalul liderului PDSR - aflat el insusi intr-un patetic efort depanator de imagine (si sunet) - toata floarea cea vestita a opozitiei a facut valuri in piscina mediatica, lansind disperate SOS-uri. Pentru un CV Tudor, un Ioan Gama sau un Valeriu Tabara, aceasta telenovela zgindaritoare la lingurica inter-etnica a fost un minunat prilej de a-si incalzi vocile, inaintea noii stagiuni de opereta. Li s-au adaugat - se putea altfel? - vajnicii "purtatori de cuvint" Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu, a caror predilectie, in orice imprejurare, la munte sau la mare este nesmintit apocaliptica. Cu acompaniamentul unor voci din public, selectate doar pe coarda sensibila, a rezultat un Tuca-show aducator de spaime pentru cei slabi de inger patriotic.
In fapt, filmul "Fratele tradat" este cum a observat si C.T. Popescu, o colectie de clisee, de reflexe conditionate, care se declanseaza in mentalul ocidentului, cind vine vorba de tarile ex-comuniste si indeosebi in Romania. Ele sint aruncate in film cu lopata, fara nici o subtilitate. Chiar la inceputul filmului se remarca faptul ca romanii sint francofili, ca atare pina si cel mai amarit sofer de taxi vorbeste frantuzeste. Asta pare a fi o nota buna, in mizeria morala si materiala prin care se plimba... aparatul de filmat. Securistii arata si se comporta, desigur, ca niste brute, molestindu-l cit ai zice peste (in ungureste!) pe "fratele" venit sa-si revada locurile natale.
Atmosfera de teroare este completata de atmosfera "de tara" cu giste care se plimba pe ulita (impiedicind c
