Monologuri cu scriitori. Octavian Soviany. Vacanta cu Sofrosina, fetita cu jupon apretat. Fiindca in cea mai mare parte a timpului meu sunt un slujbas al provinciei pedagogice, imi petrec intotdeauna vacantele cam dupa acelasi ritual. Adica, in timp ce junii familiei mele pleaca la bunicuta, eu raman...

Monologuri cu scriitori

Octavian Soviany

Vacanta cu Sofrosina, fetita cu jupon apretat

Fiindca in cea mai mare parte a timpului meu sunt un slujbas al provinciei pedagogice, imi petrec intotdeauna vacantele cam dupa acelasi ritual. Adica, in timp ce junii familiei mele pleaca la bunicuta, eu raman in Bucuresti si plec in acelasi timp intr-un loc care nu figureaza pe nici o harta si care, vara aceasta, se numeste Montsalvat. Altfel spus, ma folosesc de vacanta mea de profesor pentru a ma deda celui mai mare dintre viciile mele, acela al scrisului. Nu ma consider, din cauza asta, Doamne fereste, un napastuit, ci dimpotriva, un privilegiat caruia Dumnezeu i-a dat infinit mai mult decat ar fi meritat. S-ar putea ca altii sa resimta scrisul ca pe o damnare. Pentru mine, e insa o mare, o teribila bucurie. Cu atat mai mult cu cat locul acesta, numit Montsalvat, e populat cu tot felul de prezente angelice (ce sa fac, pentru a scoate dracii din mine, incerc sa-mi construiesc un fel de eu ideal, in chip de "copil de pe alta lume" sau inger) si cu tot felul de obiecte ciudate si fermecatoare. Eu, Xavier, copilul din Montsalvat, nu sunt indragostit de "balaia Isolda", nici macar de "Isolda cu dalbe maini", ci de o fetita cu ghetute rosii si jupon apretat. Se numeste Sofrosina. Si, ca sa revin la subiectul vacantelor, problema mea, in aceste zile in care innegresc cu inversunare hartia, e cum as putea deveni, facand versuri, macar cu o farama mai bun. Caci a scrie inseamna, in fond, sa desenezi mandale. Nu indraznesc sa spun ca a scrie inseam