Cu cât se exasperează sondajele si se apropie alegerile, cu atât se măreste răspunderea celui care enuntă critici, face ipoteze sau propune solutii. Nu pentru că în sine alternanta ar însemna o catastrofă - dimpotrivă este unul din semnele unei democratii în bună stare de functionare - dar la noi spre deosebire de alte tări ex-satelite, revenirea la putere a fostei echipe de "neo" ar accentua - poate chiar dramatic - deficitul de democratie, singurul responsabil de neintegrarea noastră rapidă în Nato si în Uniunea Europeană. Au trecut zece ani si nu dispunem încă de un Stat de drept, au trecut zece ani si arhivele Securitătii au rămas la dispozitia securistilor, au trecut zece ani si marile reforme n-au fost întreprinse nici măcar de fosta opozitie aleasă în 1996 tocmai spre a le înfăptui.

Din grija de a nu da argumente celor ce se pregătesc să-si reia puterea salvată si asigurată de mineri, nu-ti vine să te servesti de dreptul fundamental al democratiilor occidentale, acela de a le critica si pe ele (nu se spune îndeajuns că acest tip de democratie este primul regim din istoria omenirii care-si face din propria ei critică un instrument de functionare). Îti vine greu să analizezi ceea ce tu consideri - si nu esti singura - o derivă a democratiei, panicată parcă de schimbarea mileniului: discriminarea pozitivă a minoritătilor. Discriminarea negativă am văzut de-a lungul secolului spre ce a dus, cea pozitivă cuprinde si ea riscurile ei. Democratia este construită pe piatra de temelie a majoritătii. Ea îsi alege forma de guvernământ, ea este, în acelasi timp, responsabilă de soarta minoritătilor, obligată să le asigure aceleasi drepturi. Prea visatul "sat planetar" în care turnul Babel ar deveni normă oficială nu duce doar la apoteoza discriminării, ci si la fărâmitarea mapamondului pe etnii fără comunicare între ele. Poti să fii pentru