Constructia culturală

În cel mai recent număr, 339 (6), al revistei VATRA e de citit în primul rînd grupajul intitulat Memoria et in memoriam Marian Papahagi, conceput pentru comemorarea a sase luni de la disparitia cărturarului atît de apropiat redactiei de la Tîrgu-Mures. În deschidere sînt reproduse cuvîntările rostite la Centrul Cultural Român din Paris, într-o seară de primăvară dedicată aparitiei tomului II al Dictionarului Scriitorilor Români si omagierii unuia dintre constructorii lui. Toti vorbitorii de atunci au recunoscut cu durere că Marian Papahagi, dincolo de formula circumstantială, este cu adevărat de neînlocuit: atîtea calităti într-o singură persoană - cultura, fabuloasa lui putere de muncă, forta de caracter, spiritul practic, seriozitatea - făcîndu-l unic în România. După ce îi invocă succint excelenta si înfăptuirile din toate domeniile în care a profesat, în tară si ca reprezentant al culturii române în străinătate, prof. Mircea Zaciu conclude: "Era prin urmare un european; în sensul adevărat al termenului, nu în cel demagogic si conventional cu care ne-au obisnuit amărîtii nostri politicieni! Căci Marian Papahagi era un european autentic, atît prin formatia lui spirituală, cît si prin studiile si opera lui întreagă." Idee reluată si de Angela Martin: "A fost o personalitate transculturală în mai multe sensuri: nu numai că era apt să acopere mai multe spatii lingvistice si literare, dar si mai multe spatii sociale, mai multe domenii de activitate. A fost o autoritate intelectuală, indiferent în ce posturi sau postări s-ar fi aflat: ca profesor la universităti străine, ca romanist, ca traducător, ca gazetar literar, ca editor, ca demnitar si, în vremea din urmă, ca diplomat cultural. Această multiplicitate a omului, a personalitătii îi verifică, în acelasi timp, vocatia europeană si vocatia de a fi contemporan." * Vasile