După cum remarca mai demult E. Lovinescu, deseori la noi polemica se confundă cu pamfletul, dezacordul ăn idei, argumentat si calm, cu vehementa verbală, care pune la bătaie ăntreg vocabularul limbii romăne. Si polemica, si pamfletul fac parte din arsenalul literatilor si ăntre ele nu poate fi, din acest punct de vedere, o discriminare. Chestiune de talent, si ăntr-un caz, si ăn altul: există pamfletari deopotrivă de redutabili ca si polemistii. Chestiune de gust, totodată: unii ăl preferă pe Maiorescu, altii pe Arghezi. Romănia literară publică atăt articole polemice, căt si pamflete. Singura noastră grijă este să nu permitem nici unuia dintre ele să coboare sub nivelul de urbanitate acceptat ăn societătile civilizate.

Mai există o deosebire ăntre polemică si pamflet. Cel de-al doilea este, de regulă, mult mai personal decăt prima, ăn sensul că stabileste un raport mai direct ăntre două persoane, a autorului si a tintei sale. Ideile, care prevalează ăn polemică, depăsesc de obicei nivelul personal. Polemica este o formă a dialogului, pamfletul, una a monologului. De aceea se si răspunde mai des unui articol polemic decăt unui pamflet. ăn numărul de fată publicăm, după cum se poate vedea chiar din sumarul (selectiv) de pe copertă, trei pagini de Controverse si două de Ecouri. Titlurile rubricilor cu pricina nu trimit mecanic la una, respecitv la cealaltă specie de articol critic. Totusi! Am pus sub titlul Controverse două articole cu vădit caracter polemic. Ele discută exclusiv probleme ridicate de preopinenti. Persoana autorilor acestor replici este indiferentă. Ea n-a fost nici măcar pomenită ăn articolele care au aruncat mănusa. Ecourile sănt un altfel de replici: ăn primul rănd, limitate la o latură sau la un detaliu din articolele anterioare, ăn al doilea rănd, reprezintă (dar nu si a dlui Gruia Novac) ăncercări de a explica pro