Cunoscut, azi, mai cu seamă în calitate de "disident", unul dintre cei mai marcanti ai Europei de Est, si, fireste, în cea strict complementară, de polemist si pamfletar de temut, Dorin Tudoran este, infrastructural, un poet. Nu doar pentru că si-a început activitatea publicînd volume de versuri (începînd cu 1973), ci si pentru că însesi rădăcinile discursului d-sale protestatar se află în solul vulcanic al unui anume temperament liric, inconformist, ultracritic, rebel, care a impregnat întregu-i demers, i-a acordat un specific. Cît de usor se uită acum faptul că la originile luptei antitotalitare, ergo ale regimurilor politice postcomuniste, se află atitudinea temerară a unor intelectuali, în spetă a unor scriitori, care, cu riscul libertătii si chiar al vietii, au dezvăluit scandaloasele realităti ale socialismului real, au catalizat nemultumirea maselor, i-au înzestrat cu o doctrină pe noii politicieni, care, adesea, drept răsplată, i-au exclus din rîndurile lor! N-am putea concepe răsturnarea comunismului fără fermentul intelectualitătii, care a produs constientizarea populatiei oprimate, a determinat, în foarte amplă măsură, explozia purificatoare. Dacă, după cum se stie, revolutia îsi mănîncă progeniturile, să fie aceasta si o fatalitate a... contrarevolutiei? Oricum, la ceasul de fată, cei mai importanti intelectuali anticomunisti, notorii pe vremea cînd despre înaltii demnitari de azi nu auzise nimeni, se află într-o marginalizare ce alcătuieste un trist pandant al celei la care au fost supusi de regimul totalitar. Excluderea lor, cu prea putine exceptii, din mecanismele puterilor institutionalizate ale statului, nesocotirea opiniilor si a doleantelor lor, conditiile de viată mizere ce le sînt, în genere, hărăzite (nu putem a nu adăuga aci si descurajarea membrilor diasporei de-a se întoarce în patrie), constituie unul din indiciile unei n