Fiecare număr al revistei Memoria pune în circulatie noi informatii în legătură cu viata de infern pe care a creat-o regimul comunist elitei morale, politice si profesionale a României. ăn nr. 27 se evidentiază relatările privind umilirea, maltratarea si în cele din urmă împuscarea doctorului Ion I. Simionescu, în ziua de 12 iulie 1951, la "Canal". Ion I. Simionescu a fost o personalitate eminentă a medicinii românesti. A îngrijit bolnavi, a educat studenti, a creat institutii medicale, a initiat construirea unor clădiri de interes public: Palatul Studentilor în Medicină din Bucuresti, pavilionul nou al Spitalului din Turnu Măgurele (spital care azi îi poartă numele), pavilionul nou al Spitalului Sf. Spiridon din Galati etc. Răsplata? La vârsta de 54 de ani a fost omorât fără motiv, din strania plăcere a unor insi rudimentari de a-l strivi pe un om superior.

În aceeasi publicatie citim cu mare interes o evocare - semnată de cunoscutul grafician, pictor si sculptor Camilian Demetrescu - a împrejurărilor în care românii cu vederi anticomuniste refugiati în Italia în deceniile opt si nouă ajungeau în conflict cu partidele de stânga din acea tară (si aproape toate erau de stânga!) dacă încercau să-l critice pe Ceausescu. Martor lucid si intransigent, exemplară constiintă civică, marele artist Camilian Demetrescu explică perfect mecanismul odioasei colaborări între securistii din România si diversi complici de la distantă ai lui Ceausescu, ca Pietro Longo, secretarul general al partidului socialist sau Ruggero Puletti, directorul ziarului Umanita, răsplătiti cu "vacante regesti în vilele Comitetului Central" al PCR. Printre cei implicati în această colaborare descoperim (cu neplăcere) si doi literati, Valeriu Râpeanu si Nicolae Dragos. ăn Umanita apărea, de pildă, un text, nesemnat, de-al lui Valeriu Râpeanu despre "inexistenta disidentil