Felix Aderca a fost o prezentă atotcuprinzătoare în peisajul vietii literare interbelice. S-a conturat drept un scriitor total, manifestîndu-se absolut în toate genurile literare, plus animator principal al cenaclului Sburătorul. A scris poezie, proză, dramaturgie, eseistică, publicistică, critică literară (lui, împreună cu N. Davidescu si Fundoianu, datorîndu-se impunerea lui Arghezi, înainte de debutul din 1927 cu Cuvinte potrivite, drept cel mai mare poet român după Eminescu), a luat interviuri vestite, adunate apoi în Mărturia unei generatii, s-a dorit chiar estetician (vezi Micul tratat de estetică), între 1941-1944, tinînd chiar un curs de estetică la o universitate improvizată, îngăduită de autorităti pentru tinerii evrei izgoniti din universitătile de stat. Dintre atîtea genuri abordate, s-a remarcat cu deosebire în proză, ca bun romancier si nuvelist. Rolul său în epocă a fost negresit foarte important pentru că, mereu util si la post, a militat cu strălucită abnegatie pentru înnoirea literelor românesti (vezi amintitul caz Arghezi), vestejind recurenta sămănătorismului si a poporanismului, luînd atitudini împotriva traditionalismului gîndirist. Asta deopotrivă în critica literară, scrisă parcă mereu pe baricade, în cenaclul lovinescian, unde amfitrionul, după fiecare lectură, rostea invariabil invitatia: "Ce zici domn Aderca? Ce spui Bebs (Delavrancea)?" Era o formulă cronicizată pe care au evocat-o, apoi, în memoriile lor toti sburătoristii. Oriunde se dezlăntuia o bătălie literară, Aderca se înfătisa cu toată armura pe el, si-si rostea, decis, opinia. N-a lipsit nici în 1936-1937, de la aceea declansată de către N. Iorga împotriva asa-zisei "prostitutii în literatură", cînd a si suferit pentru una din scrierile sale (romanul apocrif intim semnat de autor Cliford Moore, Al doilea amant al doamnei Chaterley), si un proces în justitie, ce