Iesenilor le place sa gindeasca si sa spuna de fiecare data cind au prilejul ca sint locuitorii "Capitalei Culturii". Doar atit le-a mai ramas. In timp ce alte localitati din tara incep sa iasa din socialism si chiar isi permit sa se "sature de Romania", cei din Iasi continua se se agate de trecut si sa se mindreasca cu precursorii lor. De astazi, pe linga apelativul de "capitala a culturii" orasul nostru mai poate fi denumit si "pol al mizeriei si al saraciei". Pe linga integrare in diferite organisme euro-atlantice guvernantii nostri mai vorbesc, obligati de realitate, si de situatia grea a tarii, de prabusirea productiei, a productivitatii si de micsorarea constanta a PIB - ului. Cu toate acestea, se pare ca unii sint mai saraci decit altii si printre cei care nu reusesc cu nici un chip sa desluseasca drumul spre proverbiala "luminita" sint tocmai iesenii. De astazi, cel mai mare oras din aceasta parte de tara nu mai beneficiaza de apa calda. Cauzele crizei sint multiple. Constatam, cu incepere de astazi, esecul asa-zisei reforme in domeniul serviciilor publice si, in principal, in domeniul distributiei de energie termica. O restructurare a defunctului RENEL a incercat sa puna CONEL pe baze de societate comerciala, adica sa o arunce in economia de piata. Intentia a fost transpusa in practica, insa sistemul tehnic a ramas cel construit pe principii comuniste; de aici a rezultat un monstru cu doua capete a carui viata, in absenta altor masuri, a fost de la bun inceput compromisa. Criza care incepe astazi, si despre care nimeni nu poate spune cind se va sfirsi, mai este un capat de drum. Mecanismul economiei aflate sub semnul, pina acum, abstractului "blocaj financiar" era inevitabil sa se gripeze la un moment dat. Si nu s-a blocat in cazul intreprinerilor din motive prea bine cunoscute; s-a blocat la populatie care nu primeste subventii, imprumuturi sau credit