Domnul Bonzo. Povestirea asta face parte din patrimoniul de amintiri al familiei noastre si mi-a fost istorisita de Irina, soacra mea, o femeie plina de umor si har literar - nevalorificat niciodata. Cred ca acolo, in cer, se va bucura ca nu am uitat-o. Iar ca marturii palpabile au ramas doar cateva...

Domnul Bonzo

Povestirea asta face parte din patrimoniul de amintiri al familiei noastre si mi-a fost istorisita de Irina, soacra mea, o femeie plina de umor si har literar - nevalorificat niciodata. Cred ca acolo, in cer, se va bucura ca nu am uitat-o. Iar ca marturii palpabile au ramas doar cateva fotografii, indoite si ingalbenite de vreme.

Domnul Bonzo s-a nascut la Brasov, in primavara lui 1938, intr-o gospodarie de la poalele Tampei. La inceput a stat intr-un tarc, impreuna cu fratii lui - erau zece la numar - niste ghemotoace uriase de lana alba, cu pete cafenii si ochi blanzi, caprui. Din padurea de brazi venea peste ei un aer racoros, zvon de pasari si arome de ierburi curate. Era mediul lui si al stra-stramosilor lui, ca si limba in care il alintau stapanii - germana. Dar fericirea asta nu a durat prea mult. Bonzo a fost cumparat de patronii renumitelor brutarii Herdan si adus intr-o curte pavata cu piatra, in Bucuresti. Zgomotele orasului, tramvaiele, claxoanele, caldura cuptoarelor de paine din apropiere si, mai ales, lipsa de afectiune a stapanilor (care-l cumparasera numai pentru a se lauda cu el!) au facut din el un caine apatic, trist, care se topea vazand cu ochii. Si familia Herdan a hotarat sa scape de el. Au dat un anunt la ziar: "Vindem caine Saint-Bernard in varsta de 2 ani".

In acest punct al povestirii intra in scena Irina. Fiind in vizita la Bucuresti, a vrut neaparat sa cumpere cainele. I se putea refuza ceva unei tinere casatorite, pe deasupra frumoasa si hotarata? ...Bonzo, intr-un colt al curtii,