Peste citeva luni, nu foarte multe, Romania va avea din nou prilejul sa dea cu banii in ciini, ori sa-i arunce pe fereastra - odata cu alegerile. Miliarde de lei vor fi cheltuite pentru nobilul scop al desemnarii viitoarei coalitii, sef al statului, parlament si guvern, al primarului si sefului Consiliului Judetean; intr-un cuvint, viitoarelor paratrasnete ale nemultumirii generale care, de 10 ani, transforma oamenii politici in obiect de injuraturi sau de adulatie, motivele fiind, ca mai intodeauna, interesele.
Asta e democratia, in Romania: o joaca cu stampile, la care se adauga putinta de a iesi (sau nu) in strada si (ne)putinta de a alege un simplu detergent din zecile de sortimente existente in magazine, care mai de care mai parfumate, inteligente sau cu "formule istete". Cele citeva ingrediente au transformat societatea civila intr-un haloimas, peste care troneaza, dispretuitoare, clasa politica. Care pastreaza o distanta bunicica fata de fenomenul politic, mai mare chiar decit cea fata de fenomenul numit Romania. O clasa care, definita astfel ca loc geometric, nu si-ar gasi locul nici la stinga, nici la dreapta, nici la centru. O clasa lipsita de lideri, care - timp de zece ani - nu a gasit timp pentru definirea unei strategii nationale, de exemplu, dar si pentru multe altele.
Probabil acesta e motivul pentru care Romania, acum, traverseaza, ca si sub comunism/socialism o noua criza de identitate - precum adolescentii. Plina de bube-n cap si de cosuri, democratie romana obtine, cu o adolescentina voce in schimbare, efecte mai degraba comice, daca nu tragice, cind reclama, in virtutea "intereselor nationale", cite o gogorita de pe la FMI, CEE, Uniunea Europeana, SUA sau - si aici exemplele abunda - de la alegatori. Rupta de realitate (sau prea inglodata in cea imediata), clasa politica romaneasca ramine tributara proximitatii si faptului aprop
