Am ascultat zilele trecute, într-un troleibuz care mergea dinspre Universitate către Piata Kogălniceanu, un dialog semnificativ pentru lumea de azi. Troleibuzul era în dreptul statuii lui Gheorghe Lazăr. O bunică îi explica unui băiat de vreo 6 ani de ce tine personajul de piatră o carte în mînă: ăAcolo e un om destept, un om învătat. Dacă citesti cărti si înveti bine la scoală ajungi om destept". Troleibuzul a mai avansat cîtiva metri - era oră de vîrf - si a ajuns în dreptul ultimei statui, asteptînd la semafor. ăSi-acolo ?" a întrebat băietelul cu un ton cam ostenit: ăSi-acolo tot un om învătat, a apus bunica, Spiru Haret îl cheamă, dacă citesti cărti multe ajungi om destept, om învătat". Stopul s-a schimbat si troleibuzul a avansat pe bulevard. Vocea copilului s-a înviorat brusc: ăSi-acolo se schimbă bani!" a spus el, arătînd entuziast cu degetelul spre o Casă de schimb valutar.
Nu e singurul simptom care să dea de gîndit celor care se ocupă de literatură si de cărti. Rămase în mîinile statuilor, cărtile au pierdut teren: au dispărut din tren, din autobuz, din metrou, de pe plajă, din sălile de asteptare - locuri publice unde nu se putea să nu vezi cel putin cîtiva oameni citind. Ceea ce înainte era exceptie (un compartiment de tren fără nici un cititor de cărti) azi a devenit regulă. Dar, mult mai grav, au început să dispară si din casele oamenilor, din viata lor. Ray Bradbury a imaginat în cunoscutul său roman Fahrenheit 451 un univers în care cărtile sînt interzise si majoritatea oamenilor uită complet de existenta lor. Nu e nevoie însă de o utopie neagră si de un univers concentrationar pentru ca lucrul acesta să se întîmple.
Pe fondul acestor nelinisti, poate exagerate (o sper din tot sufletul), au apărut noile manuale de română de clasa a IX-a. Doi dintre cei care se află înscrisi în căsuta redactională de la
