E. Lovinescu si-a tinut un jurnal (el îl numea "Agendă") al cenaclului "Sburătorul". La început în 1923 si-a făcut însemnări pînă tocmai în 1943, anul cînd boala, împresurîndu-l, l-a luat dintre cei vii. Jurnalul acesta al unui cenaclu (la "Junimea" s-au întocmit, cîtiva ani, scurte procese-verbale de sedintă redactate mai ales de Xenopol) n-ar fi văzut niciodată lumina zilei dacă fosta sa sotie, dna Ecaterina Bălăcioiu, nu l-ar fi salvat, îmbrăcîndu-se, la propriu, cu acele caiete sub rochie pe care le-a transportat la Legatia Frantei din Bucuresti (prin 1952-1953) si, de acolo, ajungînd la Paris, în posesia dnei Monica Lovinescu. Distinsa posesoare a caietelor, le-a dactilografiat si, însotindu-le de o copie xerox după originale, au ajuns la Editura Minerva. Asta nu înainte ca dna Gabriela Omăt să le fi colationat cu originalul, tot la Paris, prin 1990-1991. Primul volum al editiei a apărut în 1993, al doilea în 1996 si, acum, în 1999 după un alt lot de trei ani, a apărut, în sfîrsit, al treilea volum. Tinînd seama că, astăzi, prin al treilea volum al editiei s-a ajuns cu materia la sfîrsitul anului 1932 înseamnă că mai sînt încă de publicat însemnările unui deceniu întreg, deci mai e destul pînă departe. Nu vreau să fac din această constatare (o benignă judecată de realitate) un repros. Pentru că cine citeste acest singular jurnal are a spune că fără înzestrarea însemnărilor, adesea critice, cu un corpolent aparat de note si comentarii, care explică sensurile toate (chiar cele ascunse), întelesul lor rămîne o enigmă. De aceea, tocmai alcătuitorilor învătati ai notelor de la acest al treilea volum dlui Alexandru George si, fireste, dnei Gabriela Omăt i s-a alăturat dna Margareta Feraru. Dezlegat de taină si notatii fugitive bune numai pentru autor, editia jurnalului lovinescian se citeste aproape ca un roman. Si încă un roman palpitant, reconsti